În plus, forța luminii care acționează asupra unui obiect se numește presiune radiantă. Presiunea radiației solare poate sufla ceva din sistemul solar și poate provoca, de asemenea, căderea ceva asupra soarelui. Să studieze&o particulă lângă soare. Particula este supusă unei presiuni de radiație solară proporțională cu aria secțiunii transversale a particulei. Gravitația care acționează asupra unei particule este proporțională cu masa acesteia, iar masa sa este proporțională cu volumul acesteia. Dacă liniaritatea particulei este X, aria secțiunii sale transversale este proporțională cu X ^ 2, iar volumul său este proporțional cu X ^ 3; atunci atâta timp cât particula este suficient de mică, raportul dintre X ^ 2 și X ^ 3 poate fi arbitrar mare. Când X=1 unitate, X ^ 2=1 unitate ^ 2, X ^ 3=1 unitate ^ 3; iar când X=0,1 unitate, X2=0,01 unitate ^ 2, X3=0,001 unitate ^ 3. Deci, atunci când X este suficient de mic, presiunea radiației solare poate depăși gravitația, motiv pentru care coada cometei&# 39 este întotdeauna îndreptată spre soare.
Presupunând că gravitația este mai mare decât presiunea radiației, particulele sunt legate în sistemul solar. Când particulele se mișcă în jurul soarelui, lumina soarelui strălucește asupra particulelor ca ploaia. (Dacă orbita este rotundă, direcția luminii solare este perpendiculară pe direcția mișcării particulelor). Dar, din punct de vedere al particulelor, pentru o particulă în mișcare, razele soarelui&# 39 sunt radiate din față (astronomii o numesc aberație optică). Prin urmare, presiunea radiației are o componentă opusă direcției mișcării orbitale a particulelor. Deși efectul este mic, acesta continuă, iar viteza de mișcare orbitală a particulei&scade, provocând căderea în spirală a soarelui. Acesta este efectul Poynyan-Robertson. Și acționează ca un aspirator în sistemul solar. Acest lucru face ca masa sistemului solar să fie sigură și nu va scădea sau crește.
